Moştenirea doamnei Nicolai

Oricine vine în locul lui Chiuariu beneficiază de un bonus de imagine.

Trei miniştri ai justiţiei a avut, până acum, „guvernarea portocalie".În anul care se încheie, „guvernarea portocalie" s-a şi diluat. A devenit galbenă. După plecarea ministrului Monica Macovei şi a camarazilor săi (neoficiali) din „defunctul" PD, premierul Tăriceanu a găsit soluţii neconvingătoare pentru a acoperi portofoliile vacante. Asta au spus-o şi o spun deschis lideri marcanţi ai PNL, printre care şi vicepreşedintele Crin Antonescu.

Iată însă că, aşa gălbejit cum pare, Executivul apelează la un membru cu vechime în partid pentru postul de la Justiţie. Combativă, ambiţioasă, incomodă (chiar şi pentru unii liberali), ea are posibilitatea de a şterge câteva straturi din praful actualei guvernări, adunat pe frontispiciul partidului său. Dar numai cu o condiţie: să înceteze lupta cu preşedintele Băsescu.

Norica Nicolai a susţinut pe faţă, încă de la începuturi, o alianţă a liberalilor cu PSD, şi nu cu PD. Tra­ian Băsescu nu va uita asta. Totuşi, cel puţin la prima vedere, doamna Nicolai nu arată ca un politician care nu ştie să înveţe din greşelile predecesorilor. E greu să ţi-o imaginezi încercând să demită nu-ştiu-ce procuror la doar câteva zile de la numirea sa în funcţie.

Parcă n-ai vedea-o nici întrebându-se, în public, ce vor zice propriii părinţi despre acuzaţiile care i-au fost aduse după o ceartă zdravănă cu Traian Băsescu. Înlocuindu-l pe Tudor Chiuariu, Norica Nicolai pleacă în cursă din „pole position" faţă de alţi colegi, precum Cristian David, înlocuitorul lui Vasile Blaga, la Interne. Vasile Blaga avea şi are o imagine publică mult mai bună decât Cristian David, iar credibilitatea lui Tudor Chiuariu nici nu putea fi comparată, la momentul numirii sale, cu a Monicăi Macovei. În schimb, oricine vine în locul lui Chiuariu beneficiază de un bonus de imagine după mandatul „tumultuos" al tânărului liberal.

În ceea ce priveşte reformarea domeniului de care se va ocupa Norica Nicolai, nu suntem într-atât de naivi să credem că acest obiectiv va fi atins. Timpul este prea scurt, iar problemele sunt multe şi lăsate să băltească de zeci de ani. Reformă în justiţie nu se poate face în 12 luni. Magistraţii sunt puţini şi din ce în ce mai slab pregătiţi, instanţele sunt supraaglomerate, iar justiţiabililor „de rând" li se împarte dreptatea cu ocaua mică. Încă se mai pot vedea cauze în care avocaţii au probe solide şi pierd „inexplicabil".

Aşa s-a ajuns ca prin târg să circule vorba că legea e precum pânza de păianjen: muştele se în­curcă, dar bondarii trec prin ea. Totuşi piatra de temelie a transformării sistemului judiciar poate fi pusă. Norica Nicolai are şansa de a da un semnal foarte clar că nu mai pierde vremea în dispute sterile cu Preşedinţia şi Consiliul Superior al Magistraturii.